Afecțiuni musculo-scheletate

Tendinopatie rotuliana

• Spondiloză
• Spondilolistezis
• Lombalgie cronică
• Cervicalgie
• Periartrita scapulo-humerală (PSH)
• Tendinopatie supraspinos
• Sindromul de impingement subacromial
• Instabilitatea Umărului
• Epicondilită
• Deget în resort
• Maladia Dupuytren
• Coxartroză
• Cocigodinie
• Sacroileită
• Gonartroza
• Leziuni ligamentare ale genunchiului
• Leziuni de menisc
• Tendinopatie rotuliana
• Instabilitate femuro-patelară
• Bursită
• Pinten Calcanean
• Fasciita plantară
• Tendinopatia Ahileană
• Entorse și Luxații
• Leziuni Sportive
• Osteoporoză
• Sindrom de tunel carpian
• Dureri de spate

Tendinopatie rotuliana

Ce este Tendinopatia rotuliană?
Tendinopatia rotuliană, cunoscută și sub denumirea de genunchiul săritorului (jumper’s knee), este o afecțiune caracterizată prin degenerarea sau inflamația tendonului rotulian. Tendonul rotulian este o structură anatomică puternică, situată în partea anterioară a genunchiului. Acesta conectează rotula (patela) de tibie (osul gambei) și joacă un rol crucial în extensia genunchiului, fiind esențial pentru mișcări precum săritul, alergatul și urcatul scărilor.

Spre deosebire de o tendinită clasică (care implică inflamație acută), tendinopatia rotuliană se referă mai des la un proces de degenerare cronică a tendonului (tendinoză), unde apar micro-rupturi și modificări structurale, nu neapărat un proces inflamator activ. Inflamația poate fi prezentă, dar nu este întotdeauna principalul element.

Cauze
Tendinopatia rotuliană este, în principal, o afecțiune de suprasolicitare, rezultată din stresul repetitiv aplicat tendonului rotulian. Cele mai frecvente cauze și factori de risc includ:

• Suprasolicitările repetitive: Activitățile care implică sărituri frecvente, alergat intens, oprire și pornire bruscă sau schimbări rapide de direcție pun o presiune enormă pe tendonul rotulian. De aici și denumirea de “genunchiul săritorului”, fiind frecventă la sportivi (baschet, volei, atletism, fotbal).
• Sedentarismul: Paradoxal, lipsa activității fizice și slăbiciunea musculară pot face tendonul mai vulnerabil la leziuni atunci când este supus unui efort brusc sau neobișnuit.
• Obezitatea: Greutatea corporală excesivă crește sarcina asupra tendonului rotulian, mai ales în timpul activităților de impact.
• Fumatul: Poate afecta irigația sanguină a țesuturilor și capacitatea de vindecare a tendonului.
• Dezechilibre musculare: Slăbiciunea mușchilor coapsei (cvadriceps sau ischiogambieri) sau a mușchilor șoldului poate modifica biomecanica genunchiului și crește stresul asupra tendonului rotulian.
• Alineament defectuos al membrului inferior: Probleme precum picioarele plate, genu varum (picioare în paranteză) sau genu valgum (genunchi în X) pot altera distribuția forțelor și suprasolicita tendonul.
• Modificări bruște ale intensității antrenamentelor: Creșterea prea rapidă a volumului sau intensității exercițiilor fizice.
• Echipament sportiv neadecvat: Încălțăminte uzată sau nepotrivită.

Simptome
Simptomele tendinopatiei rotuliene se manifestă, de obicei, în zona anterioară a genunchiului și pot progresa în timp:

• Durere la nivelul rotulei: Durerea este localizată, de obicei, chiar sub rotulă, la nivelul tendonului. Inițial, poate apărea doar după activitate fizică intensă. Pe măsură ce afecțiunea progresează, durerea poate fi resimțită în timpul activității, la începutul acesteia, dispărând apoi pe parcurs, pentru a reveni după încetarea efortului. În stadii avansate, durerea este constantă și poate limita semnificativ activitățile zilnice.
• Durere la palparea tendonului: Zona afectată a tendonului rotulian este sensibilă la atingere.
• Inflamația și/sau creșterea în volum: Tendonul poate apărea ușor umflat sau mai proeminent în comparație cu celălalt genunchi, indicând un proces de inflamație sau degenerare.
• Tulburări ale mersului și dificultăți funcționale:
  • Durere la urcatul și coborâtul scărilor.
  • Durere la sărituri sau la genuflexiuni.
  • Dificultate la ridicarea din poziția așezat.
  • O senzație de slăbiciune sau rigiditate la nivelul genunchiului.

Diagnostic și Evaluare
Diagnosticul și evaluarea tendinopatiei rotuliene sunt realizate de către un medic specialist (ortoped, medic de recuperare medicală sau medic de medicină sportivă) și se bazează pe:

• Anamneză detaliată: Medicul va discuta despre simptome (unde, când, cum a început durerea), activitățile fizice și sportive, istoricul medical și orice factori de risc.
• Examen clinic: Medicul va palpa genunchiul, în special tendonul rotulian, pentru a identifica durerea și eventualele umflături sau noduli. Se vor efectua teste de mobilitate și de forță musculară, precum și teste care reproduc durerea (ex: extensia genunchiului împotriva rezistenței).
• Investigații imagistice: Acestea sunt necesare pentru a confirma diagnosticul, a evalua severitatea modificărilor tendonului și a exclude alte afecțiuni.
  • Ecografia de părți moi (musculo-scheletală): Este investigația de primă linie și cea mai utilă pentru tendinopatia rotuliană. Permite vizualizarea directă a structurii tendonului, identificarea îngroșării, a zonelor degenerative (hipoecogene), a calcificărilor sau a eventualelor rupturi parțiale. De asemenea, poate evidenția prezența inflamației (semne de hipervascularizație la Doppler).
  • Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN): Oferă o imagine mai detaliată a întregului genunchi și a țesuturilor moi. Este utilă pentru a evalua extinderea degenerării tendonului, pentru a vizualiza eventualele leziuni osoase adiacente (ex: edem osos) și pentru a exclude alte cauze de durere (ex: leziuni meniscale, de cartilaj).

Tratament și Management
Tratamentul tendinopatiei rotuliene are ca scop principal:

• reducerea durerii
• vindecarea tendonului
• restabilirea forței și funcționalității genunchiului
• prevenirea recidivelor. 

Abordarea este, în majoritatea cazurilor, conservatoare (non-chirurgicală) și necesită răbdare și consecvență.

Obiectivele Principale ale Tratamentului:

• Ameliorarea durerii și a inflamației: Reducerea disconfortului.
• Stimularea vindecării tendonului: Ajutarea țesutului să se repare și să-și recapete structura.
• Restabilirea forței și a flexibilității: Îmbunătățirea capacității genunchiului de a efectua mișcări și de a suporta sarcina.
• Reeducare funcțională: Pregătirea pacientului pentru revenirea la activitățile zilnice și sportive.

Abordări Terapeutice comune:
Repaus Relativ și Modificarea Activităților:

1. • Reducerea sau evitarea temporară a activităților care declanșează sau agravează durerea (în special săriturile și alergatul intens). Nu înseamnă imobilizare totală, ci adaptarea efortului.
   • Aplicarea gheții: Imediat după activitate sau în perioadele de durere acută, pentru a reduce inflamația.
     
2. Fizioterapie și Kinetoterapie: Reprezintă pilonul de bază al tratamentului conservator. Un program personalizat este esențial. Programele noastre includ:
   • Electroterapie: Aplicații de ultrasunete, laserterapie, curenți diadinamici, TENS pentru a reduce durerea, inflamația și a stimula procesele de vindecare tisulară.
   • Terapie manuală: Mobilizări blânde pentru a menține flexibilitatea.
   • Exerciții terapeutice: Sub supravegherea unui kinetoterapeut, se vor efectua:
     • Exerciții izometrice: Contracții musculare fără mișcarea articulației, utile în faza acută pentru a menține forța fără a stresa tendonul.
     • Exerciții excentrice: Acestea sunt considerate cele mai eficiente pentru tendinopatii. Implică întărirea mușchiului în timp ce se alungește (ex: coborârea lentă dintr-o genuflexiune sau de pe o treaptă).
     • Exerciții de întindere (stretching): Pentru mușchii coapsei (cvadriceps și ischiogambieri) pentru a îmbunătăți flexibilitatea.
     • Exerciții de întărire generală a membrelor inferioare, care pot fi însoțite de electrostimulare: Pentru a tonifia mai rapid musculatura.
     • Exerciții de echilibru și propriocepție: Pentru a îmbunătăți controlul neuromuscular al genunchiului.
   • Kinesio Taping: Aplicarea unor benzi elastice speciale pentru suport și reducerea durerii.
3. Medicație: Medicul poate prescrie:
   • Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Pe cale orală sau topică, pentru a reduce durerea și inflamația pe termen scurt. Utilizarea pe termen lung nu este recomandată datorită riscului de a încetini vindecarea tendonului.
4. Infiltrații:
   • Infiltrații cu plasmă bogată în plachete (PRP): Utilizarea factorilor de creștere din propriul sânge al pacientului, injectați direct în tendonul lezat, pentru a stimula procesele de reparare și regenerare. Aceasta este o opțiune promițătoare.
5. Terapia cu Unde de Șoc Extracorporale (ESWT):
   • Această terapie non-invazivă utilizează unde acustice de înaltă energie, aplicate direct pe tendonul afectat. ESWT s-a dovedit a fi foarte eficientă în stimularea proceselor de vindecare în tendinopatiile cronice, inclusiv cea rotuliană.
   • Cum funcționează? Undele de șoc contribuie la:
     • Reducerea durerii: Prin blocarea transmiterii semnalelor de durere.
     • Stimularea regenerării țesuturilor: Prin creșterea circulației sanguine și a metabolismului celular, promovând repararea colagenului în tendon.
     • Fragmentarea calcificărilor: Dacă există calcificări în tendon, ESWT poate ajuta la descompunerea acestora.
6. Intervenție Chirurgicală: Chirurgia este considerată ultima opțiune și este rezervată cazurilor severe și cronice, care nu răspund la un tratament conservator complet (de obicei după 6-12 luni) și care afectează semnificativ calitatea vieții.
   • Procedura implică, de obicei, îndepărtarea țesutului degenerat din tendon și, uneori, realizarea unor incizii pentru a stimula vindecarea.

Recuperarea post-chirurgicală: Necesită un program intensiv și ghidat de kinetoterapie pentru a restabili forța și funcția genunchiului.