Cauze
Leziunile meniscale pot avea diverse cauze, de la traume acute la degenerare progresivă:
- Traumatisme la nivelul genunchiului: Aceasta este cea mai frecventă cauză, în special la persoanele tinere și active. Leziunile apar adesea în urma unor mișcări bruște de răsucire a genunchiului, în timp ce piciorul este fixat la sol, sau în urma unor lovituri directe. Ex: Căderi, accidente sportive (fotbal, schi, baschet), întorsături bruște.
- Leziuni degenerative: La persoanele în vârstă, meniscurile pot deveni fragile și se pot rupe mai ușor, chiar și în urma unor mișcări minore sau a unor activități zilnice simple. Acest lucru se datorează uzurii naturale și pierderii elasticității țesutului odată cu vârsta.
- Uzuri repetitive: Solicitările repetate și microtraumatismele acumulate de-a lungul anilor pot slăbi structura meniscului.
- Artroza (Gonartroza): Prezența artrozei genunchiului (degenerarea cartilajului articular) crește riscul de leziuni meniscale, deoarece articulația nu mai este la fel de stabilă și eficientă în distribuirea sarcinilor.
- Anomalii anatomice: De exemplu, meniscul discoid (o variantă anatomică rară în care meniscul este în formă de disc, nu de semilună) este mai predispus la leziuni.
Simptome
Simptomele leziunilor de menisc variază în funcție de tipul, localizarea și severitatea leziunii:
- Durere în zona genunchiului: Durerea este localizată de obicei pe partea internă sau externă a genunchiului, în funcție de meniscul afectat. Se agravează la mișcările de răsucire, la îndoirea profundă a genunchiului, la urcat/coborât scări sau la mers.
- Inflamație (Edem): Genunchiul se poate umfla (acumulare de lichid articular) la scurt timp după leziune sau poate dezvolta o umflătură cronică.
- Blocarea articulației (“Locking”): O senzație că genunchiul “se blochează” sau “se înțepenește” într-o anumită poziție, împiedicând mișcarea completă de îndreptare. Aceasta apare adesea atunci când o porțiune ruptă de menisc se interpune între oase.
- Instabilitate și senzația de “agățare”: Pacientul poate simți că genunchiul este instabil, că “cedează” sau că “sare” în anumite mișcări. Se poate simți o senzație de “agățare” sau “clic” în interiorul genunchiului.
- Dificultate la îndoire sau întindere completă: Amplitudinea mișcărilor genunchiului poate fi limitată, mai ales în extensie completă.
- Sensibilitate la palpare: Zona liniei articulare (unde se află meniscul) este adesea dureroasă la atingere.
Diagnostic și Evaluare
Diagnosticul și evaluarea leziunilor de menisc sunt realizate de către un medic specialist în Ortopedie și Traumatologie sau un medic de recuperare medicală și implică:
- Anamneză detaliată: Medicul va colecta informații despre mecanismul leziunii (cum s-a întâmplat), simptomele resimțite, istoricul medical și activitățile fizice ale pacientului.
- Examen clinic: Medicul va inspecta și palpa genunchiul, va evalua prezența umflăturilor, sensibilitatea și va testa cu atenție amplitudinea mișcărilor. Se vor efectua teste speciale care vizează reproducerea durerii și a simptomelor specifice leziunilor meniscale.
- Investigații imagistice: Acestea sunt esențiale pentru a confirma diagnosticul și a evalua tipul și severitatea leziunii:
- Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN): Este investigația de aur pentru diagnosticarea leziunilor de menisc. Oferă imagini de înaltă rezoluție ale țesuturilor moi (menisc, ligamente, cartilaj), permițând vizualizarea precisă a tipului, localizării și extinderii rupturii meniscale.
- Radiografia (RX): Nu vizualizează meniscurile direct, dar este utilă pentru a exclude fracturi, a evalua alinierea genunchiului și a identifica semne de artroză, care pot fi asociate cu leziunile meniscale.
- Ecografia musculo-scheletală: Poate fi utilă pentru a vizualiza anumite tipuri de leziuni meniscale și pentru a evalua prezența lichidului articular.
Tratament și Management
Tratamentul leziunilor de menisc depinde de mai mulți factori: tipul, localizarea și mărimea rupturii, vârsta pacientului, nivelul de activitate, prezența altor leziuni ale genunchiului și simptomele resimțite. Abordarea poate fi conservatoare (non chirurgicală) sau chirurgicală. Obiectivele principale ale tratamentului:
- Ameliorarea durerii și inflamației: Reducerea disconfortului.
- Restabilirea mobilității complete: Recâștigarea flexibilității genunchiului.
- Întărirea musculaturii: Consolidarea mușchilor din jurul genunchiului pentru stabilitate.
- Prevenirea progresiei: Protejarea articulației pe termen lung.
Abordări Terapeutice comune:
- Tratament Conservator (Non-Chirurgical): Aceasta este adesea prima opțiune pentru rupturile mici, stabile, situate în zona cu vascularizație bună (zona roșie-roșie a meniscului) sau pentru leziunile degenerative la pacienții vârstnici.
- Repaus și Modificarea Activităților: Evitarea mișcărilor care agravează durerea și limitarea activităților de impact.
- Crioterapie: Pentru a reduce inflamația și durerea.
- CareTherapy: pentru regenerare tisulară
- Medicație:
- Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Pe cale orală sau topică, pentru a reduce durerea și inflamația.
- Analgezice: Pentru controlul durerii.
- Fizioterapie și Kinetoterapie: Esențiale pentru recuperare și prevenirea cronicizării. Programele noastre includ:
- Electroterapie: Aplicații de ultrasunete, laserterapie, TENS pentru a reduce durerea și inflamația.
- Terapie manuală: Mobilizări blânde pentru a menține flexibilitatea.
- Exerciții terapeutice: Concentrându-se pe:
- Recâștigarea amplitudinii de mișcare: Exerciții de flexie și extensie a genunchiului.
- Întărirea musculaturii: În special a mușchiului cvadriceps și a ischiogambierilor, pentru a asigura stabilitate și suport genunchiului.
- Exerciții de echilibru și propriocepție: Pentru a îmbunătăți controlul neuromuscular al articulației.
- Electrostimulare: Pentru o tonifiere mai rapidă a musculaturii.
- Infiltrații Intraarticulare:
- Corticosteroizi: Pot fi utilizați pentru a reduce inflamația și durerea articulară.
- Acid hialuronic: Poate îmbunătăți lubrifierea articulației și ameliora simptomele, mai ales dacă există și o artroză incipientă.
- Plasmă bogată în plachete (PRP): Este o terapie regenerativă care folosește factorii de creștere din propriul sânge al pacientului pentru a stimula vindecarea țesuturilor.
- Intervenție Chirurgicală: Chirurgia este adesea necesară pentru rupturile meniscale semnificative care provoacă blocaje, durere persistentă sau instabilitate, mai ales la pacienții tineri și activi.
- Artroscopia de genunchi: Este cea mai comună abordare chirurgicală pentru leziunile meniscale. Este o procedură minim invazivă, realizată prin incizii mici, folosind o cameră video (artroscopul) și instrumente subțiri. Opțiunile chirurgicale artroscopice includ:
- Meniscectomia parțială (artroscopică): Se îndepărtează doar porțiunea ruptă și instabilă a meniscului, păstrând cât mai mult țesut sănătos. Este cea mai frecventă procedură.
- Sutura meniscală (repair meniscal): Dacă ruptura se află într-o zonă bine vascularizată și este reparabilă, chirurgul poate coase meniscul la loc. Această opțiune este preferată la pacienții tineri pentru a menține funcția de amortizare a meniscului și a reduce riscul de artroză ulterioară.
Recuperarea post-chirurgicală: Indiferent de tipul de intervenție, un program intensiv de kinetoterapie și fizioterapie este crucial pentru un rezultat optim. Acesta începe la scurt timp după operație și vizează reducerea durerii și inflamației, recâștigarea mobilității complete și întărirea musculaturii genunchiului.
