Cauze
Instabilitatea umărului poate fi rezultatul unor evenimente acute sau al unor factori cronici care slăbesc structurile ce mențin stabilitatea articulației. Cele mai comune cauze includ:
- Traumatisme acute: Acestea sunt cea mai frecventă cauză. O luxație traumatică a umărului, adesea cauzată de o căzătură pe brațul întins, o lovitură directă sau o mișcare bruscă și forțată, poate leza ligamentele, capsula articulară și cartilajul (ex: leziunea Bankart, leziunea Hill-Sachs), făcând umărul mai susceptibil la viitoare episoade de instabilitate.
- Traumatisme repetate sau microtraumatisme: Activitățile sportive care implică mișcări repetate deasupra capului (cum ar fi înotul, tenisul, baseball-ul, voleiul) pot întinde treptat capsula articulară și ligamentele, ducând la instabilitate cronică.
- Laxitate ligamentară generalizată (factori congenitali): Unele persoane se nasc cu ligamente mai elastice decât în mod normal, ceea ce le conferă o mobilitate articulară mai mare (hiperlaxitate) și, implicit, un risc crescut de instabilitate în diverse articulații, inclusiv umărul.
- Slăbiciune musculară și dezechilibre musculare: Mușchii coafei rotatorii și cei scapulari joacă un rol crucial în stabilizarea dinamică a umărului. Lipsa exercițiilor fizice regulate sau dezechilibrele de forță între diferitele grupe musculare pot reduce suportul oferit articulației, predispunând la instabilitate.
- Istoric de afecțiuni ale mușchilor sau ligamentelor: O leziune anterioară netratată corespunzător la nivelul coafei rotatorii, a labrumului (inelul de cartilaj care adâncește glena) sau a ligamentelor poate lăsa umărul vulnerabil la instabilitate.
Simptome
Simptomele instabilității umărului pot varia de la o senzație subtilă de slăbiciune la episoade dramatice de dislocare. Cele mai frecvente includ:
- Senzația de “umăr care fuge” sau “iese din articulație”: Aceasta este o senzație bruscă, neplăcută, că umărul este pe cale să se disloce sau că s-a dislocat parțial (subluxație). Poate fi însoțită de durere acută.
- Durere: Poate fi localizată în umăr, iradiind spre braț sau gât. Durerea poate fi ascuțită în timpul episoadelor de instabilitate sau surdă și constantă în cazurile cronice, mai ales după activitate.
- Slăbiciune musculară: Dificultatea de a ridica brațul, de a transporta obiecte sau de a efectua mișcări deasupra capului.
- Zgomote articulare: Clacmente, pocnituri sau senzații de “scârțâit” în articulație în timpul mișcării. Acestea pot indica o deteriorare a cartilajului sau a altor structuri.
- Limitarea mișcării: Dificultatea de a efectua anumite mișcări, în special cele care provoacă instabilitate sau durere.
- Deformare vizibilă: În cazul unei luxații complete, umărul poate arăta vizibil deformat, iar pacientul nu poate mișca brațul.
- Spasme musculare: Mușchii din jurul umărului pot intra în spasm pentru a proteja articulația.
Diagnostic și Evaluare
Diagnosticul precis al instabilității umărului este crucial pentru a stabili cel mai bun plan de tratament și este realizat de un medic ortoped sau medic de Medicină sportivă. Procesul de diagnosticare și evaluare include:
- Anamneza detaliată: Medicul va colecta informații despre istoricul leziunilor (în special luxațiile anterioare), simptomele actuale, activitățile sportive și profesionale, precum și impactul afecțiunii asupra vieții de zi cu zi.
- Examenul clinic: Acesta este fundamental și implică:
- Inspecția și palparea: Evaluarea umărului pentru semne de umflătură, vânătăi sau deformare.
- Teste specifice de instabilitate: Medicul va efectua o serie de manevre pentru a provoca senzația de instabilitate și a evalua direcția în care umărul este instabil (anterior, posterior, inferior sau multidirecțional).
- Evaluarea mobilității și forței: Măsurarea amplitudinii de mișcare și a forței musculare a umărului și a mușchilor coafei rotatorii.
- Investigații imagistice: Acestea oferă informații detaliate despre structurile osoase și țesuturile moi:
- Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN): Este cea mai valoroasă investigație pentru evaluarea instabilității umărului. Poate identifica leziuni ale țesuturilor moi, cum ar fi:
- Leziuni ale labrumului (ex: leziunea Bankart)
- Leziuni ale ligamentelor capsulare
- Leziuni ale coafei rotatorii
- Prezența edemului osos sau a altor anomalii.
Pe baza acestor informații complete, specialistul va stabili un diagnostic precis și va recomanda cel mai adecvat plan de tratament, care poate varia de la terapie conservatoare la intervenție chirurgicală.
Tratament și Recuperare
Obiectivul tratamentului pentru instabilitatea umărului este de a:
- restabili stabilitatea articulației
- reduce durerea
- mbunătăți funcționalitatea, permițându-vă să reveniți la activitățile zilnice și sportive în siguranță.
La OrthoSpine, abordăm instabilitatea umărului printr-un plan de recuperare personalizat, care poate include:
- Tratament conservator: Aceasta este prima abordare pentru majoritatea cazurilor de instabilitate, în special după o primă luxație sau în cazurile de instabilitate atraumatică. Se concentrează pe:
- Kinetoterapie: Programe individualizate de exerciții pentru a întări mușchii coafei rotatorii, mușchii scapulari și mușchii brațului, care joacă un rol crucial în stabilizarea dinamică a umărului. Se lucrează la îmbunătățirea controlului neuromuscular și a propriocepției (simțul poziției corpului în spațiu).
- Electrostimulare: Pentru creșterea forței și a tonusului muscular.
- Fizioterapie: Utilizarea agenților fizici (electroterapie, laserterapie, ultrasunete) pentru a reduce durerea și inflamația.
- Terapie manuală: Tehnici blânde de mobilizare pentru a menține sau a restabili amplitudinea de mișcare a umărului.
- Modificarea activității: Evitarea mișcărilor sau pozițiilor care declanșează instabilitatea.
- Intervenția chirurgicală: Este recomandată în cazurile în care tratamentul conservator nu are succes, în cazul luxațiilor recurente, sau când există leziuni structurale semnificative (ex: leziuni Bankart mari, pierdere osoasă la nivelul glenei sau capului humeral). Chirurgia vizează repararea sau reconstrucția ligamentelor și a capsulei articulare pentru a stabiliza umărul.
- Recuperare post-chirurgicală: După intervenția chirurgicală, un program riguros de kinetoterapie este esențial pentru o recuperare optimă. Acesta progresează de la protejarea reparației chirurgicale la restabilirea treptată a mobilității, forței și, în final, la exerciții specifice sportului sau activității profesionale.
