Cauze
Instabilitatea femuro-patelară este, de regulă, rezultatul unei combinații de factori anatomici și funcționali. Deși textul inițial menționează “lipsa de activitate ce duce la scăderea calității musculare” ca principală cauză, este mult mai complex de atât. Iată principalele cauze:
- Anomalii anatomice (congenitale sau de dezvoltare): Acestea sunt adesea cele mai importante cauze:
- Displazia trohleară: Șanțul de ghidaj de pe femur este prea puțin adânc sau deformat, permițând rotulei să alunece mai ușor.
- Patela alta: Rotula este poziționată prea sus, ceea ce o face mai instabilă.
- Rotația excesivă a tibiei: Gamba este rotită prea mult spre exterior, trăgând rotula într-o direcție anormală.
- Hipoplazia (dezvoltarea insuficientă) vastului medial oblic (VMO): Această porțiune a mușchiului cvadriceps este crucială pentru a trage rotula în interior și a o menține stabilă.
- Traumatisme acute:
- Luxația patelară traumatică: Un eveniment traumatic, cum ar fi o lovitură directă sau o mișcare bruscă de răsucire a genunchiului, poate disloca rotula. Odată ce a avut loc o primă luxație, riscul de luxații ulterioare crește semnificativ, deoarece ligamentele care stabilizează rotula (în special ligamentul patelofemural medial – MPFL) pot fi rupte sau întinse.
- Dezechilibre musculare și slăbiciune:
- Slăbiciunea mușchiului vast medial oblic (VMO): Acesta este esențial pentru stabilitatea rotulei.
- Slăbiciunea mușchilor șoldului: În special a abductorilor și rotatorilor externi ai șoldului, care afectează alinierea întregului membru inferior.
- Contractura (scurtarea) mușchilor ischiogambieri sau a tractului iliotibial: Poate crește presiunea asupra rotulei.
- Ligamente laxe (hiperlaxitate articulară): Unele persoane au ligamente mai elastice, ceea ce poate duce la o stabilitate mai scăzută a articulațiilor, inclusiv a rotulei.
- Activitate fizică intensă sau mișcări repetitive: Anumite sporturi (baschet, fotbal, gimnastică) care implică sărituri, pivotări și schimbări bruște de direcție pot pune stres suplimentar pe articulația patelofemurală.
Simptome
Simptomele instabilității femuro-patelare pot varia de la un disconfort ușor la episoade severe de luxație:
- Senzație de nesiguranță/slăbiciune la nivelul genunchiului: Pacientul simte că genunchiul “nu ține”, că “sare”, “pocnește” sau că “se deplasează” rotula.
- Durere: Localizată în special în partea anterioară a genunchiului, în jurul sau sub rotulă. Durerea se agravează la mișcări precum coborâtul scărilor, genuflexiuni, statul prelungit pe scaun sau în timpul activităților fizice.
- Inflamație (Edem): Genunchiul se poate umfla, mai ales după episoade de subluxație (rotula iese parțial din șanț) sau luxație.
- Zgomote articulare: Pacienții pot auzi sau simți un “clic”, “pocnitură” sau “scrâșnet” (crepitații) în timpul mișcării rotulei.
- Episoade de luxație/subluxație: Rotula iese complet sau parțial din șanțul său. Acestea sunt adesea dureroase și pot necesita asistență medicală pentru realiniere.
- Slăbiciune musculară: Aceasta poate fi atât o cauză, cât și o consecință a instabilității, deoarece durerea și evitarea mișcării duc la atrofia musculară.
- Dificultate la extensia completă a genunchiului: Uneori, după un episod de instabilitate.
Diagnostic și Evaluare
Diagnosticul și evaluarea instabilității femuro-patelare sunt realizate de către un medic specialist (ortoped, medic de recuperare medicală sau medic de medicină sportivă) și implică o abordare comprehensivă:
- Anamneză detaliată: Medicul va colecta informații despre istoricul medical al pacientului, simptomele specifice (senzația de instabilitate, durerea, zgomotele articulare, episoadele de luxație), mecanismul unor eventuale traume și nivelul de activitate fizică.
- Examen clinic: Medicul va evalua postura, aliniamentul membrului inferior și va palpa genunchiul. Se vor efectua teste speciale pentru a evalua stabilitatea rotulei, se va evalua, de asemenea, forța musculară și flexibilitatea.
- Investigații imagistice: Acestea sunt esențiale pentru a identifica anomaliile anatomice și pentru a evalua gradul de afectare a structurilor.
- Radiografia (RX): Se realizează proiecții specifice (ex: incidențe axiale ale patelei) pentru a evalua alinierea rotulei, forma șanțului trohlear și prezența semnelor de artroză.
- Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN): Este investigația de elecție pentru a vizualiza în detaliu structurile de țesut moale. RMN-ul poate identifica:
- Leziuni ale ligamentului patelofemural medial (MPFL): Un ligament important pentru stabilitatea rotulei.
- Displazia trohleară: Gradul de dezvoltare al șanțului femural.
- Edem osos: Semn de stres sau contuzie la nivelul osului sub cartilaj.
- Starea cartilajului articular: Pentru a evalua semnele incipiente de artroză patelofemurală.
Tratament și Management
Tratamentul instabilității femuro-patelare are ca scop principal:
- stabilizarea rotulei
- reducerea durerii
- îmbunătățirea funcției genunchiului
- prevenirea episoadelor recurente de luxație.
Abordarea este inițial conservatoare (non-chirurgicală).
Obiectivele principale ale tratamentului:
- Ameliorarea durerii și a inflamației.
- Întărirea musculaturii: În special a celei care stabilizează rotula.
- Corectarea dezechilibrelor biomecanice: Îmbunătățirea aliniamentului și a modului de mișcare a genunchiului.
- Prevenirea luxațiilor/subluxațiilor viitoare.
- Revenirea la activitățile dorite.
Abordări Terapeutice comune:
1. Tratament Conservator (Non-Chirurgical): Aceasta este abordarea inițială pentru majoritatea pacienților, mai ales după un prim episod de luxație sau în cazul instabilității cronice ușoare/moderate.
- Repaus și Modificarea Activităților: Evitarea mișcărilor și activităților care declanșează instabilitatea sau durerea.
- Crioterapie: Pentru a reduce inflamația și durerea, mai ales după efort sau episoade de instabilitate.
- Medicație:
- Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Pe cale orală sau topică, pentru a reduce durerea și inflamația.
- Ortezare (Genunchiere/Atela): Utilizarea unei genunchiere speciale, cu un suport circular sau lateral pentru rotulă, poate oferi stabilitate și poate ajuta la ghidarea rotulei în timpul mișcării.
- Fizioterapie și Kinetoterapie: Aceasta este componenta cea mai importantă a tratamentului conservator. Un program personalizat, sub supravegherea unui kinetoterapeut, va include:
- Exerciții de întărire musculară: Accent pe vastul medial oblic (VMO) – partea interioară a cvadricepsului – pentru a îmbunătăți controlul rotulei. De asemenea, întărirea mușchilor fesieri (abductori și rotatori externi ai șoldului) și a mușchilor ischiogambieri este crucială pentru un aliniament corect al membrului inferior.
- Exerciții de stretching: Pentru a corecta contracturile musculare (ex: ischiogambieri, tract iliotibial) care pot trage rotula din aliniament.
- Exerciții de echilibru și propriocepție: Pentru a îmbunătăți controlul neuromuscular al genunchiului și a reacțiile de stabilizare.
- Reeducare neuromotorie: Exerciții pentru a antrena tiparele corecte de mișcare și a evita pozițiile care favorizează instabilitatea.
- Electroterapie (TENS, ultrasunete, laser): Pentru ameliorarea durerii și inflamației.
- Infiltrații:
- Infiltrații cu plasmă bogată în plachete (PRP): Pot fi utilizate pentru a stimula vindecarea țesuturilor moi (ligamente, tendoane) care ar putea fi afectate în urma episoadelor de instabilitate.
- Infiltrații cu acid hialuronic: Rar utilizate pentru instabilitatea primară, dar pot fi utile dacă există și semne de artroză patelofemurală.
- Intervenție Chirurgicală: Chirurgia este recomandată în cazurile de instabilitate recurentă severă, când tratamentul conservator nu a reușit, sau când există anomalii anatomice semnificative care predispun la luxații. Scopul chirurgiei este de a stabiliza rotula și de a restabili un aliniament normal.
Recuperarea post-chirurgicală: Indiferent de tipul de intervenție, un program intensiv și ghidat de kinetoterapie și fizioterapie este crucial pentru un rezultat optim. Acesta începe la scurt timp după operație și vizează restabilirea mobilității, a forței și a stabilității genunchiului.
