Cauze
Fasciita plantară este, în principal, o afecțiune de suprasolicitare, rezultată din stresul repetitiv aplicat fasciei plantare. Cauzele principale includ:
- Mersul prelungit sau statul în picioare îndelungat: Activitățile care implică perioade lungi de stat în picioare sau mers, în special pe suprafețe dure, pot pune un stres excesiv pe fascia plantară.
- Suprasolicitările sportive: Sporturi care implică impact repetitiv asupra piciorului (alergare, sărituri, dans) sau modificări bruște ale intensității antrenamentelor.
- Încălțăminte nepotrivită: Purtarea constantă a pantofilor fără susținere adecvată a arcului piciorului, cu talpă prea subțire sau prea rigidă, tocuri înalte sau pantofi uzați.
- Anomalii ale piciorului:
- Picior plat (platfus) sau arc piciorului prea înalt: Acestea modifică modul în care greutatea este distribuită pe talpă.
- Pronatie excesivă: Rularea excesivă a piciorului spre interior în timpul mersului.
- Greutatea corporală excesivă (Obezitatea): Pune o sarcină suplimentară asupra fasciei plantare.
- Vârsta: Incidența crește odată cu vârsta, pe măsură ce țesuturile își pierd elasticitatea.
- Tendoane retractate: Achioreanul scurt sau mușchii gambei strânși pot limita flexibilitatea gleznei și pot crește tensiunea pe fascia plantară.
Simptome
Simptomele fasciitei plantare apar, de obicei, treptat și pot varia în intensitate:
- Durere la nivelul călcâiului: Acesta este cel mai caracteristic simptom. Durerea este localizată, de obicei, pe partea inferioară a călcâiului, aproape de locul de inserție a fasciei plantare pe calcaneu.
- Durere matinală: Durerea este adesea cea mai intensă la primii pași dimineața sau după o perioadă de repaus (ex: după ce ați stat jos un timp). Se ameliorează de obicei după câțiva pași, dar poate reveni după activități prelungite.
- Durere la mers sau la stat în picioare prelungit: Simptomele se agravează după perioade lungi de activitate sau la sfârșitul zilei.
- Durere la ridicat pe vârfuri: Mișcarea de flexie plantară și ridicarea pe vârfuri poate tensiona fascia și provoca durere.
- Senzație de arsură în talpă: Unii pacienți pot descrie o senzație de arsură sau înțepătură.
- Tulburare a mersului: Din cauza durerii, pacienții pot adopta un mers șchiopătat sau pot evita să pună presiune completă pe călcâiul afectat.
Diagnostic și Evaluare
Diagnosticul și evaluarea fasciitei plantare sunt realizate de către un medic specialist (ortoped, medic de recuperare medicală, podolog) și se bazează pe:
- Anamneză detaliată: Medicul va discuta despre simptome (caracterul durerii, când apare, ce o agravează), istoricul medical, stilul de viață, tipul de încălțăminte folosită și nivelul de activitate fizică.
- Examen clinic: Medicul va examina piciorul și glezna, va palpa zona călcâiului pentru a identifica punctele dureroase (specific la inserția fasciei plantare pe calcaneu). Se va evalua flexibilitatea gleznei și se vor efectua teste specifice pentru a reproduce durerea sau pentru a exclude alte cauze.
- Investigații imagistice: Deși diagnosticul este adesea clinic, investigațiile imagistice pot fi utile pentru a confirma afecțiunea, a evalua severitatea și a exclude alte patologii.
- Ecografia musculo-scheletală: Este o investigație utilă și non-invazivă. Permite vizualizarea directă a fasciei plantare, identificând îngroșarea acesteia (un semn clasic de fasciită plantară), prezența edemului sau a altor modificări degenerative. Poate evidenția, de asemenea, pintenii calcaneeni (ciocuri osoase), care sunt prezenți la unii pacienți, dar nu sunt cauza directă a durerii, ci un semn al tensiunii cronice.
- Radiografia (RX): Poate fi utilă pentru a exclude fracturi de stres la nivelul călcâiului sau alte probleme osoase. Poate evidenția pintenii calcaneeni, dar aceștia nu sunt întotdeauna dureroși și nu confirmă diagnosticul de fasciită plantară.
Tratament și Management
Tratamentul fasciitei plantare are ca scop principal:
- reducerea durerii și inflamației
- stimularea vindecării țesutului
- corectarea factorilor cauzali.
Majoritatea cazurilor răspund bine la tratamentul conservator (non-chirurgical).
Obiectivele principale ale tratamentului:
- Ameliorarea durerii: Reducerea disconfortului, mai ales dimineața și după activitate.
- Promovarea vindecării fasciei: Ajutarea țesutului să se repare.
- Corectarea biomecanicii piciorului: Reducerea stresului asupra fasciei.
- Prevenirea recidivelor: Identificarea și gestionarea factorilor de risc.
Abordări Terapeutice comune:
- Repaus Relativ și Modificarea Activităților:
- Reducerea sau evitarea temporară a activităților care agravează durerea (alergatul, statul prelungit în picioare pe suprafețe dure).
- Aplicarea gheții: Pe călcâi, de 2-3 ori pe zi, timp de 15-20 de minute, mai ales după activitate, pentru a reduce inflamația.
- Încălțăminte Adecvată și Ortezare:
- Purtarea constantă a pantofilor cu susținere bună a arcului piciorului și amortizare eficientă. Evitați mersul desculț sau cu încălțăminte plată.
- Orteze plantare (talonete/suporturi plantare): Personalizate sau prefabricate, acestea oferă susținere arcului piciorului și distribuie presiunea mai uniform, reducând stresul asupra fasciei.
- Fizioterapie și Kinetoterapie: Aceasta este una dintre cele mai importante componente ale tratamentului conservator. Un program personalizat va include:
- Exerciții de stretching (întindere):
- Pentru fascia plantară: Exerciții specifice de întindere a fasciei plantare (ex: tragerea degetelor de la picior spre tibie).
- Pentru mușchii gambei: Stretching pentru mușchiul gastrocnemian și solear (muşchiul gambei), care pot fi scurtați și pot crește tensiunea pe fascia plantară.
- Exerciții de întărire: Pentru mușchii mici ai piciorului și ai gambei, pentru a îmbunătăți stabilitatea și controlul.
- Terapie manuală: Masaj terapeutic la nivelul tălpii și al gambei, mobilizări ale țesuturilor moi.
- Electroterapie: Aplicații de ultrasunete, laserterapie, TENS pentru a reduce durerea, inflamația și a stimula vindecarea țesuturilor.
- Medicație: Medicul poate prescrie:
- Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Pe cale orală sau topică, pentru a reduce durerea și inflamația pe termen scurt.
- Infiltrații:
- Infiltrații cu corticosteroizi: O injecție cu un corticosteroid direct în zona dureroasă a fasciei plantare poate oferi o ameliorare rapidă a durerii. Acestea ar trebui folosite cu prudență și nu în mod repetat, deoarece pot slăbi țesutul fasciei.
- Plasmă bogată în plachete (PRP): Utilizarea factorilor de creștere din propriul sânge al pacientului, injectați în fascia lezată, pentru a stimula procesele de reparare și regenerare, în special în cazurile cronice.
- Proloterapie: Injectarea unei soluții iritante pentru a stimula un răspuns inflamator și de vindecare.
- Terapia cu Unde de Șoc Extracorporale (ESWT):
- Această terapie non-invazivă utilizează unde acustice de înaltă energie, aplicate direct pe zona afectată a călcâiului. ESWT este o opțiune eficientă, mai ales în cazurile cronice (peste 6 luni) care nu au răspuns la alte tratamente conservatoare.
- Cum funcționează? Undele de șoc stimulează procesele de vindecare, reduc durerea prin blocarea transmiterii semnalelor de durere și pot ajuta la descompunerea calcificărilor dacă sunt prezente.
- Intervenție Chirurgicală: Chirurgia este considerată o ultimă soluție și este rezervată unui procent mic de pacienți (sub 5%) care au dureri severe și persistente timp de 6-12 luni și care nu răspund la niciun tratament conservator.
- Procedura implică, de obicei, eliberarea parțială a fasciei plantare (secționarea unei mici porțiuni din fascie) pentru a reduce tensiunea.
- Recuperarea post-chirurgicală: Necesită un program de kinetoterapie pentru a restabili mobilitatea, forța și a reveni la activități.
