Afecțiuni musculo-scheletate

Epicondilită

• Spondiloză
• Spondilolistezis
• Lombalgie cronică
• Cervicalgie
• Periartrita scapulo-humerală (PSH)
• Tendinopatie supraspinos
• Sindromul de impingement subacromial
• Instabilitatea Umărului
• Epicondilită
• Deget în resort
• Maladia Dupuytren
• Coxartroză
• Cocigodinie
• Sacroileită
• Gonartroza
• Leziuni ligamentare ale genunchiului
• Leziuni de menisc
• Tendinopatie rotuliana
• Instabilitate femuro-patelară
• Bursită
• Pinten Calcanean
• Fasciita plantară
• Tendinopatia Ahileană
• Entorse și Luxații
• Leziuni Sportive
• Osteoporoză
• Sindrom de tunel carpian
• Dureri de spate

Epicondilită

Ce este epicondilita?
Epicondilita este o afecțiune caracterizată prin inflamația și/sau degenerarea tendoanelor care se inseră pe epicondili – proeminențele osoase de la nivelul cotului, fie pe partea externă (laterală), fie pe cea internă (medială). Aceste zone sunt puncte de plecare sau de inserție pentru numeroase tendoane ale mușchilor care controlează mișcările încheieturii mâinii și ale degetelor.

Clasificare
Epicondilita este clasificată în două tipuri principale, în funcție de localizarea durerii și a tendoanelor afectate:

• Epicondilita Laterală (Cotul Tenismenului): Este cel mai frecvent tip și se manifestă prin inflamația tendoanelor care se inseră pe partea externă a cotului. Acești mușchi sunt responsabili, în principal, de extensia (îndreptarea) pumnului și a degetelor. Denumirea de “cotul tenismenului” provine de la incidența sa crescută la sportivii care practică tenis, dar afectează adesea și persoane care efectuează mișcări repetitive de prindere și răsucire.
• Epicondilita Medială (Cotul Jucătorului de Golf): Localizată pe partea internă a cotului, această afecțiune implică tendoanele mușchilor responsabili de flexia (îndoirea) pumnului și de închiderea pumnului (apucare). Este mai puțin frecventă decât epicondilita laterală și, similar, este asociată cu activități sportive (golf, baseball) sau profesionale care implică mișcări repetitive de flexie a pumnului.

Cauze
Epicondilita este, în general, o afecțiune de suprasolicitare, rezultatul microtraumatismelor repetate la nivelul tendoanelor. Printre cele mai frecvente cauze și factori de risc se numără:

• Suprasolicitări repetitive: Activități care implică mișcări repetitive ale încheieturii mâinii și degetelor, cum ar fi:
  • Munca la birou (utilizarea intensivă a tastaturii și mouse-ului, scrisul).
  • Activități manuale (instalatori, dulgheri, pictori, măcelari).
  • Hobby-uri (grădinărit, croșetat).
• Activități sportive: Sporturi care implică prinderea fermă a unor obiecte sau mișcări repetitive ale brațului (tenis, golf, baseball, bowling, ridicarea greutăților).
• Vârsta: Odată cu înaintarea în vârstă, vascularizația și calitatea structurală a tendoanelor pot scădea, predispunând la degenerare și leziuni.
• Fumatul: Poate afecta microcirculația și procesele de vindecare ale țesuturilor.
• Obezitatea: Poate contribui la inflamația sistemică și la o recuperare mai lentă
• Tehnici incorecte: Folosirea unei tehnici greșite în sport sau în activități profesionale poate suprasolicita tendoanele.

Simptome
Simptomele epicondilitei sunt, de regulă, localizate și se agravează la mișcare:

• Durere localizată: Este resimțită fie pe partea externă (epicondilita laterală), fie pe partea internă (epicondilita medială) a cotului. Durerea poate iradia de-a lungul antebrațului spre încheietura mâinii.
• Slăbiciune musculară: Dificultate în a prinde obiecte, a strânge pumnul sau a realiza mișcări de răsucire. Forța de prindere (gripa) poate fi semnificativ redusă.
• Amplificarea durerii la activități cotidiene: Durerea se agravează la mișcări simple, dar esențiale, cum ar fi:
  • Ținutul unui pahar sau al unei cești.
  • Deschiderea unei uși sau a unui borcan.
  • Căratul unei pungi.
  • Strângerea mâinii cu cineva.
  • Ridicarea unor obiecte ușoare.

• Sensibilitate la palpare: Zona afectată a epicondilului este adesea dureroasă la atingere.

Diagnostic și Evaluare
Procesul de diagnosticare a epicondilitei este efectuat de un medic specialist (ortoped, medic de recuperare medicală sau reumatolog) și implică mai multe etape:

• Anamneză detaliată: Discuția cu pacientul despre simptome, debutul acestora, istoricul activităților fizice și profesionale, precum și factorii care influențează durerea.
• Examen clinic: Medicul va palpa cotul, va evalua mobilitatea brațului și va efectua teste specifice care reproduc durerea prin anumite mișcări ale încheieturii mâinii și degetelor, ajutând la localizarea exactă a inflamației/degenerării.
• Investigații imagistice: Acestea sunt recomandate dacă medicul suspectează o afecțiune mai gravă sau pentru a confirma diagnosticul și a exclude alte cauze ale durerii de cot:
  • Ecografia musculo-scheletală: Este o metodă rapidă, non-invazivă și eficientă pentru a vizualiza starea tendoanelor (inflamație, degenerare, rupturi parțiale), prezența lichidului în bursa adiacentă sau a calcificărilor.

• Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN): Oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi (tendoane, ligamente, mușchi), fiind utilă pentru a evalua extinderea leziunii, prezența inflamației și pentru a exclude alte patologii ale cotului.

Tratament și Management
Tratamentul epicondilitei are ca obiective principale:

• reducerea durerii și inflamației
• vindecarea tendonului afectat
• restabilirea forței și flexibilității
• prevenirea recidivelor.

Majoritatea cazurilor de epicondilită răspund bine la tratamentul conservator (non-chirurgical), iar la OrthoSpine abordarea este întotdeauna personalizată în funcție de severitatea afecțiunii și de activitățile specifice ale pacientului.