Afecțiuni musculo-scheletate
Maladia Dupuytren
Maladia Dupuytren
Ce este Maladia Dupuytren?
Maladia Dupuytren, cunoscută și sub denumirea de contractura Dupuytren, este o afecțiune cronică și progresivă care afectează țesutul conjunctiv din palmă, numit fascia palmară. Această fascie este o bandă puternică de țesut sub piele, care ajută la stabilizarea și mișcarea mâinii.
În maladia Dupuytren, fascia palmară începe să se îngroașe și să se contracte progresiv. Inițial, se pot forma noduli sub piele în palmă, care, în timp, se transformă în cordoane fibroase. Aceste cordoane se scurtează și se strâng, trăgând în mod ireversibil unul sau mai multe degete în flexie (îndoire). Degetele cel mai frecvent afectate sunt inelarul și degetul mic, dar poate afecta și degetul mijlociu sau cel mare. Pe măsură ce boala progresează, devine imposibil să întindeți complet degetele afectate, ceea ce afectează grav funcționalitatea mâinii.
Cauze
Cauza exactă a maladiei Dupuytren nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că este o combinație de factori genetici și de mediu. Factorii de risc identificați includ:
- Predispoziție genetică: Există o componentă ereditară puternică, boala fiind adesea întâlnită în familii și la persoane de origine nord-europeană.
- Sexul masculin: Maladia Dupuytren este semnificativ mai frecventă la bărbați decât la femei.
- Vârsta: Incidența bolii crește odată cu vârsta, fiind mai des diagnosticată la persoane peste 40 de ani.
- Factori asociați: Anumite condiții medicale și obiceiuri pot crește riscul de apariție sau de progresie a bolii:
- Diabet zaharat: Pacienții cu diabet au un risc crescut.
- Consumul excesiv de alcool: Alcoolismul este un factor de risc documentat.
- Epilepsia: Anumite medicamente folosite pentru tratamentul epilepsiei au fost asociate cu maladia Dupuytren.
- Fumatul: Poate afecta circulația sanguină și vindecarea țesuturilor.
- Traumatisme repetate la mână: Deși nu este o cauză directă, pot agrava o predispoziție existentă.
Simptome
Maladia Dupuytren progresează lent, iar simptomele apar treptat:
- Îngroșarea și întărirea pielii în palmă: Primele semne pot fi o piele mai groasă sau groasă în palmă, adesea la baza degetelor.
- Formarea unor noduli duri sau fibroși sub piele: Acești noduli, adesea nedureroși la început, sunt localizați în palmă și pot fi inițial confundati cu bătături sau chisturi.
- Dezvoltarea cordoanelor fibroase: Pe măsură ce boala progresează, nodulii se extind și formează benzi sau cordoane vizibile și palpabile, care se întind din palmă către unul sau mai multe degete.
- Tracționarea degetelor în flexie (contractură): Cordoanele fibroase se scurtează progresiv, trăgând degetele afectate într-o poziție permanent îndoită. Pacientul nu mai poate întinde complet degetul sau degetele, ceea ce afectează capacitatea de a prinde obiecte mari, de a pune mâna plat pe masă sau de a efectua activități zilnice simple.
- Dificultăți funcționale: Dificultate la spălat pe față, la îmbrăcat, la dat mâna.
Diagnostic și Evaluare
Diagnosticul și evaluarea maladiei Dupuytren se bazează în principal pe examinarea clinică detaliată a mâinii de către un medic specialist (ortoped, chirurg de mână sau medic de recuperare medicală). Boala are semne clinice caracteristice și o evoluție tipică, iar investigațiile imagistice sunt rareori necesare pentru confirmarea diagnosticului.
- Anamneză: Medicul va discuta despre istoricul medical al familiei (dacă există cazuri similare), despre simptomele resimțite (când au apărut nodulii, dacă a început contractura) și despre modul în care acestea afectează activitățile zilnice.
- Examen fizic: Medicul va inspecta și palpa mâna și degetele pentru a identifica nodulii, cordoanele fibroase și gradul de contractură. Se va măsura capacitatea de a extinde complet degetele (testul “mesei”, unde se încearcă punerea palmei complet plate pe o suprafață). Se va evalua și sensibilitatea și forța mâinii.
- Investigațiile imagistice (Radiografie, Ecografie, RMN), în general, nu sunt necesare pentru diagnosticul de rutină al maladiei Dupuytren. Ele pot fi indicate doar în cazuri atipice, pentru a exclude alte afecțiuni sau pentru planificarea chirurgicală complexă.
Tratament și Management
Tratamentul maladiei Dupuytren depinde de stadiul bolii, de numărul și severitatea degetelor afectate și de impactul asupra funcției mâinii. În stadiile incipiente, când nu există o contractură semnificativă, se adoptă o abordare conservatoare. Când contractura progresează și afectează funcționalitatea, se iau în considerare opțiuni invazive. Obiectivele principale ale tratamentului:
- Prevenirea progresiei: Încetinirea avansării contracturii.
- Reducerea contracturii: Îndreptarea degetelor afectate.
- Restabilirea funcționalității mâinii: Permiterea efectuării activităților zilnice fără restricții.
Abordări Terapeutice Comune:
- Monitorizare (Watchful Waiting):
- În stadiile incipiente, când există doar noduli sau cordoane fără contractură semnificativă a degetelor, medicul poate recomanda doar monitorizarea evoluției. Tratamentul nu este necesar dacă funcția mâinii nu este afectată.
- Tratament Conservator (rar eficient pentru contracturi avansate):
- Kinetoterapie și Terapie Ocupațională: Exercițiile de întindere și mobilizare pot fi utile pentru a menține flexibilitatea în stadiile incipiente, dar nu pot corecta o contractură fibroasă instalată. Terapeutul ocupațional poate oferi sfaturi pentru adaptarea activităților zilnice.
- Ortezare (Atele): Atelele de noapte pot fi folosite pentru a menține degetele întinse, dar eficacitatea lor în prevenirea progresiei contracturii este limitată.
- Infiltrații cu corticosteroizi: Pot fi folosite pentru a reduce inflamația și durerea asociată nodulilor, dar nu modifică progresia bolii sau contractura.
- Terapia cu unde de șoc (ESWT): Deși există studii în curs, rolul ESWT în tratamentul maladiei Dupuytren este încă în faza de cercetare și nu este o metodă de primă linie.
- Tratament Invaziv (pentru contracturi semnificative): Când degetul nu poate fi așezat plat pe o suprafață (testul mesei este pozitiv) și funcționalitatea este afectată, se iau în considerare următoarele opțiuni:
- Injecții cu Colagenază (Xiaflex): Această metodă non-chirurgicală implică injectarea unei enzime (colagenază) în cordonul fibros, care slăbește și dizolvă țesutul contractat. La 24-48 de ore după injecție, medicul sau terapeutul efectuează o manipulare pentru a întinde degetul și a rupe cordonul. Necesită fizioterapie ulterioară.
- Aponeurotomia cu ac (Percutaneous Needle Aponeurotomy – PNA): Aceasta este o procedură minim invazivă, realizată sub anestezie locală. Medicul folosește un ac pentru a perfora și a slăbi cordonul fibros, permițând apoi întinderea degetului. Riscul de lezare a nervilor sau vaselor este mai mic decât la chirurgia deschisă.
- Chirurgia deschisă (Aponeurectomie): Este metoda tradițională și cea mai eficientă pentru cazurile avansate. Implică o incizie în palmă pentru a îndepărta chirurgical (parțial sau total) țesutul fibros contractat. Aceasta oferă cele mai bune rezultate pe termen lung în corectarea contracturii.
Recuperarea Post-Intervenție:
Indiferent de metoda invazivă aleasă, recuperarea medicală (kinetoterapie și terapie ocupațională) este crucială pentru succesul tratamentului. Aceasta include:
- Mobilizări precoce: Pentru a menține câștigul de mobilitate și a preveni rigiditatea.
- Exerciții de întindere și de forță: Pentru a restabili funcția completă a mâinii.
- Utilizarea atelelor de extensie: Atelele pot fi purtate pe timpul nopții sau în anumite perioade pentru a menține degetele întinse și a preveni recidiva contracturii.
- Managementul cicatricilor: Masaj și tehnici speciale pentru a preveni formarea de cicatrici inestetice sau dureroase.
La OrthoSpine, oferim o evaluare completă și un plan de tratament personalizat pentru Maladia Dupuytren, de la monitorizarea inițială la programe de recuperare post-intervenție, pentru a vă ajuta să recâștigați funcționalitatea mâinii și să vă îmbunătățiți calitatea vieții.
Programează-te acum la 0762 239 070!
